Deniile din saptămâna patimilor

†Prohodul Domnului Iisus Hristos

Vinerea Mare este ziua de doliu a creștinătății, în care a fost răstignit Iisus Hristos. În toate bisericile ortodoxe este una din zilele în care nu se oficiaza slujba Liturghiei. Liturghia înseamnă jertfă și se consideră că nu se pot aduce două jertfe în aceeași zi. În schimb, se oficiază Denia Prohodului. Credincioșii trec pe sub masa plină cu flori, care simbolizează catafalcul Mântuitorului. Pe aceasta se așază o față de masă înfățișând punerea în mormânt a lui Iisus (Epitaf), Evanghelia și Crucea.
La final, preoții cântă Prohodul Domnului. Slujba se încheie cu procesiunea de înconjurare a bisericii, care simbolizează înmormântarea Domnului. La sate, Denia Prohodului se mai numește Denia Tinerilor, pentru că bătrânii trec mai greu pe sub masă. Anumite activități sunt oprite cu desăvârșire în Vinerea Mare, fiindca au contribuit la adâncirea chinurilor lui Iisus. Nu se consumă urzici și nici oțet, pentru că Lui i s-a dat să bea oțet după ce a fost biciuit, nu se lucrează nimic, pentru că totul "va seca", nu se frământă și nu se coace pâine, ca să nu se ardă mâinile Maicii Domnului, aflată în durere și în rugăciune.

În schimb, se rosesc ouăle, pentru că atunci a curs sângele lui Iisus, și se înconjoară casa de trei ori cu lumânarea adusă de la slujba Prohodului, spre a o feri de boli, de trăsnet și de foc. În Vinerea Mare, după datină, se ține post negru - nu se mănâncă și nu se bea nimic toată ziua. Numită și Vinerea Seacă, în această zi nu se spală rufe, nu se coase și nu se sacrifică păsări sau animale; cine face vreun rău semenului său, se spune că va fi pedepsit înzecit pentru fapta sa. În unele zone ale țării se afuma cu tămâie pomii și casele pentru a le feri de animalele sălbatice, de trăsnete, boli și dăunători.
De asemenea, există tradiția că dacă plouă, va fi un an imbelșugat, iar dacă nu, va fi mare sărăcie tot anul. Începand din seara de Florii, până vineri, cănd se cântă Prohodul Domnului, după orele 18,00, preoții rostesc rugăciuni rituale și cânturi și citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament, numite paremii. În fiecare zi din Săptămâna Patimilor se citește o anumita Evanghelie - in limba slavă "Denii" înseamnă zilnic. Fiecare Denie amintește de persoane din Vechiul sau din Noul Testament sau de evenimente care au premers răstignirea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Slujbe pregătitoare, deniile au rolul de a purifica sufletul prin reculegere și rugăciune, pentru a putea trăi profund bucuria Învierii Mântuitorului.


Prohodul Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos-format doc(Word)

†Deniile din Saptămâna Patimilor

Deniile din ultima săptămâna a Postului Mare sunt slujbele care se săvârșesc după orele 18-19 în bisericile ortodoxe și încep din seara Floriilor, până vineri seara, inclusiv. Aceste utrenii au elemente specifice care le dau un caracter unicat, iar cele mai importante denii sunt cele de joi și vineri seara, cunoscute si sub denumirile de Denia Mica și Denia Mare. La aceste slujbe preoții rostesc rugăciuni rituale, cântări, citesc fragmente liturgice din Vechiul Testament (Psalmi, Profeții etc.), numite paremii iar în fiecare zi din Săptămâna Patimilor se citeste o anumită Evanghelie.
Prin caracterul și conținutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox. Etimologic vorbind, cuvântul „denii” este de origine slavă și înseamnă zilnice, de la care a derivat „bdenie” ce se traduce ca priveghere sau slujbă nocturnă. Mai precis, denia este slujba utreniei sau „de dimineață” care se săvârșește seara, în ajun. Denia se deosebește de priveghere, care înseamna tot slujbă de seară, prin faptul că se referă numai la utrenia săvârșită seara. Deniile nu sunt doar slujbe de dimineață săvârșite seara, până târziu în noapte, ci scopul lor principal este, ca prin rugăciune și cântare, prin citirea Sfintei Scripturi și meditație, prin pocăință și post, să alungăm din suflet întunericul păcatelor și să ne umplem de lumina cea tainică și nevăzută a prezenței iubitoare a lui Hristos în noi.
Randuiala deniilor, pe zile: Zilele de luni și marți din Săptămâna Patimilor sunt pregătitoare pentru orice credincios în vederea înțelegerii sensului venirii lui Hristos în lume, patimilor și morții sale, anume acela de a birui păcatul și moartea prin jertfa de Sine. În aceste zile, la denii se citesc pilde despre împărăția cerurilor, împreună cu psalmi și alte texte despre pocăință, despre părerea de rău pentru păcatele săvârșite și, mai ales, despre adevărata iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru, manifestate în credință, rugăciune, iertare, milă, fapte bune, răbdare etc.
Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Iisus fariserilor, pe 30 de bani de argint.
Joia Mare este ziua în care a avut loc Cina cea de Taina, la care Hristos a prefigurat jertfa Sa prin frângerea pâinii “Acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor” și prin oferirea vinului “Acesta este Sângele Meu, al legii celei noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă, spre iertarea păcatelor”.
Tot în această seară, inainte de cină, Iisus a spălat picioarele ucenilor săi, chiar și celui care l-a vândut, învățându-i că fiecare trebuie să se supună cu smerenie și dragoste fraților săi. După cină, Iisus a plecat în grădina Ghetsimani, unde s-a rugat cu lacrimi de sânge și unde a fost apoi arestat de soldații călăuziți de trădătorul Iuda. După arestare, Iisus a fost judecat de arhierei (Sinedriu), de regele Iirod și de procuratorul roman Pilat din Pont. Specific deniei de joi seara este citirea celor 12 Evanghelii ce reprezintă fragmente de texte extrase din cele patru Evanghelii în care sunt relatate patimile lui Iisus și scoaterea solemnă a Sfintei Cruci in mijlocul bisericii. Obiceiul cere ca, atunci când preotul citește din Sfintele Evanghelii, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.
Vinerea Mare este ziua de doliu a creștinătății: atunci a fost râstignit Mantuitorul, după ce a fost biciuit, batjocorit de soldații romani și de popor, obligat să-și poarte crucea pe drumul spre Golgota, țintuit pe cruce, având alături doi tâlhari și a murit în chinuri, după care a fost îngropat în grabă. De aceea, în această zi, în orice biserica creștină, nu se oficiază slujba Liturghiei și este recomandat a fi zi de post negru. Liturghia însăși înseamnă jertfă și se consideră că nu se pot aduce două jertfe în aceeași zi. Denia Prohodului, adică slujba înmormântării lui Iisus, acestei seri se deosebește de celelelte prin cântarea Prohodului Domnului în trei stări cât și prin ritualul înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf (pictură/broderie pe o pânză care reprezintă scena punerii în mormânt a Mântuitorului). Mai întâi, tineri și bătrâni trec pe sub masa plină de flori, masa ce simbolizează catafalcul Domnului. Pe ea este așternută o față de masă cu Sfântul Epitaf precum și Evanghelia împreună cu Crucea. Apoi, preoții, strana și credincioșii cântă Prohodul Domnului.
Sambătă spre duminică, la miezul nopții, începe slujba Învierii. Preotul da credincioșilor vestea învierii lui Hristos, aprinzând în mod simbolic lumânările lor de la lumânarea cu care iese din altar. Dupa terminarea slujbei, credincioșii duc această lumină și la casele lor.

1.Denia celor 12 Evanghelii
2.ÎNVIEREA LUI HRISTOS – ARVUNA VIEŢII NOASTRE: Pastorala de Sfintele Paşti 2010 a Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române